În Noul Testament ni se relatează despre una din cele mai virtuoase femei. Spre surprinderea noastră, ea avusese o viață păcătoasă în trecut. Dar copleșită de harul lui Dumnezeu, cu o atitudine plină de recunoștință față de iertarea Domnului, s-a căit adânc și a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei.

„Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.” Luca 7:37-38

Domnul Isus a spus despre Maria: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult” (Luca 7:47). Din fericire, virtutea nu implică moralitatea unei persoane din trecut. Virtutea este influența pe care viața noastră o are în prezent asupra celor din jurul nostru.

În textul paralel din Evanghelia după Matei, Isus face o afirmație uimitoare: „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Matei 26:13). Aceasta este virtute.