Mândria înseamnă să credem că noi am realizat ceea ce Dumnezeu și alții au făcut pentru noi și prin noi. Mândria înseamnă să mă pun la un nivel egal cu autoritatea dată de Dumnezeu și să-mi rezerv pentru mine însumi dreptul de a lua deciziile finale. Mândria înseamnă să-mi construiesc viața în jurul persoanei și a dorințelor mele.

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har” 1 Petru 5:5

Mândria a fost tocmai păcatul care i-a făcut pe Satan și pe a treia parte din îngeri să fie aruncați din cer. Satan a spus în inima lui: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, … voi fi ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:13-14).

Tot mândria a fost păcatul care i-a făcut pe Adam și pe Eva să cadă. Satan i-a ispitit să încalce porunca lui Dumnezeu, așa încât ei, prin eforturi proprii, să ajungă la un nivel egal cu Dumnezeu. Satan le-a spus: „Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5).